In „testament”, unchiul Serenus mentioneaza doar atat, cu privire la „capodopurile" sale: „Nu tin sa fie publicate. Dar nici nu ma opun. Nepotul meu va face cum va crede el de cuviinta.” Am „crezut de cuviinta” sa incep cu publicarea acestui volum de „romane”. E un volum nedatat, dar scris spre sfarsitul vietii.Imi povestise la o cina, razand „sardonic”, cateva scene dintr-o „carte de bazaconerii, o culegere de romane-haiku, de care m-am apucat zilele acestea”. Apoi mi-a tinut o mica prelegere despre acest nou gen literar „inventat pentru cititorul zilelor noastre, grabit, dar in acelasi timp insetat de profunzime, incult, dar cu un simt estetic mult mai dezvoltat decat la cititorii din secolele trecute”. Inutil sa spun ca n-am intervenit deloc in texte. Alesesem ca titlu initial Romanele unchiului Serenus, dar editorul m-a convins sa renunt si sa accept titlul actual. Sa dam cezarilor ce-i al cezarilor!Cristian Badilita11 iunie 2015Cele 33 romane-haiku pulsand intre copertele acestei carti parabola-pamflet-poem sunt tot atatea reactii ale unei constiinte ultragiate de formele inselatoare pe care le imbraca „adevarul” – fie el cel filozofic, fie el cel religios, fie el cel literar, fie el cel moral. Daca si-ar fi scris autobiografia de suflet, Don Quijote nu ar fi facut-o altfel decat ne-o impartaseste astazi Cristian Badilita pe a sa. Tatal ar dori sa-i dea dreptate Fiului care-i spune „Papa, les mechants sont partis, les mechants sont partis, je les ai chasses”, dar nu o face spre a nu spori minciuna lumii.Dorin TudoranScrise cu acuratete borgesiana, romanele-haiku ale lui Cristian Badilita isi schimba, spre final, haina parabolica, pentru a adapta un ton ludico-profetic, punctat de amaraciune sarcastica si umor. Avem de-a face cu o carte fascinanta, ce se citeste parca de la sine, o carte cu multiple intelesuri si un sens pierdut in labirintul propriilor noastre intrebari si utopii.Nichita DanilovUn text absolut minunat si uimitor. N-am intalnit niciodata un asemenea stil de povestire care te lasa cu respiratia taiata, la propriu. Cartile lui Cristian Badilita ar trebui sa se vanda impreuna cu masti de oxigen.Alice Nastase Buciuta
Ediția a doua, revăzută și adăugită Ilustrații de Valeriu Teodorescu Romanele-haiku pulsând între copertele acestei cărți parabolă-pamflet-poem sunt tot atâtea reacții ale unei conștiințe ultragia...
Romanele-haiku pulsand intre copertele acestei carti parabola-pamflet-poem sunt tot atatea reactii ale unei constiinte ultragiate de formele inselatoare pe care le imbraca adevarul - fie el cel filozofic, fie el cel religios, fie el cel literar, fie el cel moral. Daca si-ar fi scriu autobiografia de
La cateva zile dupa ce a implinit o suta de ani, istoricul Neagu Djuvara, care il cunoscuse pe Unchiul Serenus si citise Ingerul de pe autostrada, mi‑a telefonat invitandu‑ma sa trec pe la el: avea une grosse surprise. La prima descindere in Bucuresti m‑am oprit si pe strada Philippide, unde batranu
Inainte de retragerea lui in livada carpatina, Serenus imi telefona, la Paris, o data, sau de doua ori pe saptamana. Isi pastrase veselia (politesse oblige!), iar suferinta, pe care o detectam in inflexiunile vocii, ii sporise pofta marturisirii. Simteam ca izolarea lui avea nevoie de o cutie de rez