Melancolia | Mircea Cartarescu
„Ajunse la rond, unde il astepta Vasile Singuratate. Coborase de pe soclul sau si levita la o palma deasupra aleii. In dreptul fruntii, al coastelor si-n josul pantecului piatra lui nobila era sparta. Dar tinea inca la piept o carte, singura scrisa de el vreodata, o carte ilizibila de piatra. Baiatu




