Lucrarea de fata este o reeditare a tezei de doctorat pe care am sustinut-o in 1968, intitulata legaturile Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Tara Romaneasca si Moldova in secolele XVI-XVIII. n n Am socotit ca acum, dupa 50 de ani, este necesara reeditarea ei, mai ales ca in curand vom sarbatori ziua cea mare a unitatii romanesti. Desigur, lucrarea a fost restructurata si adusa la zi mai ales prin informatia bibliografica. Este bine ca in acest an, 2018, sa ne aducem aminte de toti cei care au contribuit, intr-un fel sau altul, la mentinerea constiintei de unitate romanbeasca si la realizarea actului memorabil de la 1 Decembrie 1918. Intre acestia, fara indoiala ca slujitorii Bisericii Ortodoxe si-au adus aportul lor. n n Veacuri de-a randul, ierarhii, preotii, calugarii, profesorii de teologie, copistii de manuscrise, tipografii, zugravii de biserici au fost in fruntea actiunii de afirmare si consolidare a unitatii spirituale si culturale romanesti.
Subiectul ales spre a fi tratat, dedicat contributiei factorului bisericesc la realizarea Marii Uniri, se justifica cu prisosinta pentru ceea ce a reprezentat unirea din 1918 pentru istoria noastra ca natiune si pentru viitorul nostru ca stat national. Am dorit ca prin demersul meu anumite aspecte a