...al doilea roman, O moarte care nu dovedeste nimic, este mai complex, mai bine construit si, in chip evident, mai aproape de teoriile lui Holban despre romanul modern. Este o confesiune in jurul unei iubiri incerte si a unei gelozii irepresibile. Sandu, tanar cu spirit cazuistic dezvoltat, reconstituie in memorie legatura sa cu Irina, o colega de universitate nici frumoasa, nici urata, docila, prea docila intr-o iubire pentru ea nesigura. Eroul o observa timp de cinci ani de zile si, aflat acum la Paris, incearca sa inteleaga natura sentimentului sau pentru aceasta tanara femeie pe care nici nu poate s-o paraseasca, nici nu poate sa ramana langa ea. Este egoist, recunoaste el insusi, pretuieste mai mult singuratatea si independenta decat iubirea. Nu-i, totusi, capabil de a-si duce viata singur, are despre femeie idei schimbatoare, pe Irina o cauta cu asiduitate, apoi o paraseste. Cand femeia dispare Sandu intra in panica si analizeaza cauzalitatile acestui gest. Nu ajunge, bineinteles, la nicio concluzie. Nimic nu-i sigur, totul este de analizat. Chiar si temeinicia si criteriile analizei… - Eugen Simion
O moarte care nu dovedeste nimic este un roman dinamic, Ioana este un roman static. Iata prima distinctie dintre ele. Bineinteles, a doua oara voi avea mai multe calitati de amanunt, profunzime, rezultatul experientelor. Dar altceva ma intereseaza: ce e superior in literatura, dinamicul sau staticul
Se cuvine sa aruncam o privire si asupra Schitelor si nuvelelor, publicate in buna parte in revistele vremii la inceputul anilor '30, stranse in volumul Halucinatii, in 1938. Unele sunt, in mod cert, fragmente din romanele O moarte care nu dovedeste nimic (Icoane la mormantul Irinei, Marcel, Obsesia
Facandu-si din Marcel Proust zeul tutelar, analist si teoretician al romanului romanesc modern, Anton Holban sondeaza adancimile sufletului uman, radiografiaza chinurile geloziei si isi surprinde eroii in relatie cu doua coordonate: iubirea si